Azi am făcut cunoştinţa cu adevărat ,cu ceea ce se numeşte dezamăgire totala ,a mea si a celor din jur ...si vreau sa descriu în cateva cuvinte tot ce simt ,e greu,foarte greu .
Plang înăuntrul meu ,care da pe afara ,ochii mei sunt instrumente nefolositoare acum ,pentru ca e prea greu sa distingi chipuri/culori printre atatea lacrimi vărsate după ....Mintea o ia razna ,vrea sa zboare ,iar diavolii din mine vor sa pună stapanire pe corp,dar nu îi las ,voi lupta .Pentru ce?Pentru nimic ,nu am nici un motiv încă ,si sper sa îl găsesc candva ,dar pană atunci mintea si trupul vor face ce vor ele ,nu mai sunt în stare sa gandesc acum,dezamăgirea e atat de mare încat a pătruns în fiecare colţişor al sufletului,care se frange ,încetul cu încetul,cat mai dureros,nu vreau sa-mi vad privire,nici pe a celorlalti,ştiu ca mă va răni.
Imi este greu ,am crezut in ceva ce nu se va adeveri niciodată.Unde mi-a fost capul?Erau atat de multe voci si priviri împotriva mea ,era clar ce va urma,si aceea era doar dezamăgirea . Grea e speranta ,cand nu poţi crede-n ea ,grea e încrederea cand toti sunt împotriva ta,grea e conştiinţa cand nu o mai poţi avea .Lumea e grea .
0 impresii xD:
Trimiteți un comentariu